În numărul din 12 aprilie 2012 al cotidianului România Liberă, doamna Sabina Fati, în articolul „Moralitatea BOR și Pastorala Mitropolitului Streza”, face o observație corectă și comite în același timp un asasinat moral. Observația corectă este legată de faptul că vocea Bisericii nu poate denunța doar imoralitatea din afara ei, din lumea largă, fără să aibă și un exercițiu de luciditate auto‐critică.

Asasinatul moral pe care îl comite doamna Fati rezidă în reluarea fără discernământ a unor calomnii la adresa vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania, pe care îl acuză de colaborare cu Securitatea.

Pe lângă faptul că aceste afirmații sunt neacoperite de nicio probă certă, ele aruncă o pată nepermisă asupra memoriei unui ierarh trecut în veșnicie și care nu se mai poate apăra, dar care, în pofida tuturor calomniilor, a fost și rămâne un reper autentic și credibil în România post‐comunistă. Este de datoria noastră să readucem aminte poziția tranșantă a marelui ierarh care afirma că nu a colaborat cu Securitatea, „nici în detenţie, nici în libertate; nici în țară, nici în străinătate; nici cu angajament, nici fără angajament; nici cu nume conspirativ, nici cu nume propriu”, afirmații confirmate de documentarul Ioanei Diaconescu (cercetător CNSAS) „Bartolomeu Anania. Dosare de urmărire informativă”, apărut în numerele 10 și 11 din acest an ale revistei România Literară.

Referințele dnei Fati la viața bisericească trădează lipsa de informare, dacă nu chiar reaua voință, comună de fapt și altor jurnaliști care scriu în necunoștință de cauză despre aspecte ecleziale.

Cluj-Napoca, 13 aprilie 2012
Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Clujului
Pr. Bogdan Ivanov