În zilele de 7-9 octombrie 2009 a avut loc la Academia Diplomatică din Viena simpozionul internaţional dedicat rolului dimensiunii religioase în schimbările politice majore de acum două decenii. Structurat în mai multe secţiuni dedicate grupelor de ţări vecine, lucrările simpozionului s-au bucurat de prezenţa unor nume sonore din viaţa politică şi intelectuală precum şi de participarea corpului diplomatic din capitala austriacă. Vezi alăturat programul (Descarcă pdf ).

Printre concluziile dezbaterilor deosebit de dinamice s-au desprins cel puţin trei cu valoare paradigmatică. Prima concluzie se referă la necesitatea evaluării căderii comunismului prin prisma falimentului moral şi spiritual care a dus, dincolo de tactica politică şi de înţelegerile la vârf, la implozia euforică şi paşnică (cu excepţia sângeroasă a României) a unui sistem totalitar puternic militarizat. Această caracteristică a finalului deceniilor de dictatură a materialismului şi ateismului în majoritatea ţărilor Europei de Est pune în evidenţă natura pseudo-religioasă a comunismului însuşi, ultima mare religie seculară a secolului trecut. A doua concluzie trimite la responsabilitatea permanentă a Bisericilor şi confesiunilor europene în ceea ce priveşte cercetarea, evaluarea şi asumarea trecutului totalitar al societăţilor în mijlocul cărora acestea există. Complicitatea intelectuală, în Est şi în Vest deopotrivă, care subminează de două decenii cu succes un posibil proces al comunismului trebuie să provoace pozitiv conştiinţa profetică a Bisericii (generic vorbind). Tocmai pentru că, pe lângă colaboratori şi chiar torţionari, Bisericile şi confesiunile Europei de Est au dat nenumăraţi martiri, chestiunea comunismului este pentru acestea mai mult decât o simplă pagină de istorie profană şi o integrează în memoria eclesială. Că ne place sau nu, comunismul este o temă teologică inevitabilă. În fine, a treia concluzie se referă la modalităţile prin care ororile petrecute doar în urmă cu douăzeci de ani trebuie încadrate în conştiinţa publică şi date mai departe generaţiilor născute după 1989. A fost subliniată aici importanţa demersului Declaraţiei de la Praga din iunie 2008 privind instituirea la 23 august a zilei de comemorare a victimelor totalitarismelor care au desfigurat faţa Europei pe durata secolului XX.