|
Ortodoxia post-comunistă şi modernitatea. Prolegomene social-teologice |
 |
 |
 |
|
There are no translations available.
 Radu Preda, „Ortodoxia post-comunistă şi modernitatea. Prolegomene social-teologice”, Analele ştiinţifice ale Facultăţii de Teologie Ortodoxă XII (2009), Renaşterea, Cluj-Napoca, 2010, pp. 235-261. (Descarcă  pdf) Textul poate fi găsit şi la secţiunea Studii şi articole a site-ului.
Raportul dintre Ortodoxie şi modernitate reprezintă o temă la fel de veche precum modernitatea însăşi. Cu toate acestea, căderea comunismului, adică a modernităţii în ipostaza ei totalitară, ne obligă să reformulăm datele problemei. Dacă înainte de instaurarea comunismului în Europa de Est ţările majoritar ortodoxe se aflau deja pe un drum al modernizării implicite, reflex al modernizării explicite a societăţilor respective, după aceea, în plină teroare ateistă, chestiunea modernităţii ca fenomen şi a modernizării ca proces se va pune în termenii unui antagonism ireconciliabil. După 1989, Bisericile Ortodoxe locale din fostul lagăr sovietic sunt nevoite să reia firul întrerupt brusc şi să regândească, în termenii actuali şi în orizontul provocărilor de azi, maniera în care doresc să îşi prezinte mesajul în mijlocul unui spaţiu public radical diferit. Studiul de faţă trece în revistă câteva etape majore ale dialogului dintre Ortodoxie şi modernitate, un punct de referinţă fiind aici traseul parcurs de Rusia. Alegerea acesteia nu este deloc întâmplătoare dacă ţinem cont de implicarea Patriarhiei de la Moscova, cel puţin la nivel de documente (precum cel din 2008 despre drepturile omului), în căutarea şi identificarea profilului ortodox la început de mileniu III. Un argument în plus în favoarea Rusiei îl constituie calitatea de „gazdă” a acestei ţări, împreună cu Biserica Ortodoxă majoritară, a succesiunii celor două modele de modernizare extreme, prin copiere a paradigmei vestice sau, la polul opus, prin delimitare strictă de aceasta.
|
